În continuare, este important să luăm în considerare manuscrisul Cooke (găsit tot în Muzeul Britanic) scris de un mason speculativ în 1450. Acesta este un document important deoarece multe utilizări masonice actuale (de exemplu Constituțiile scrise de Anderson în 1723) au împrumutat în mod evident elemente din conținutul său, elemente care includ referințe la cele șapte Arte Liberale și Ştiinţe precum și la construirea Templului lui Solomon.

Există aproximativ 100 de manuscrise, cunoscute colectiv sub numele de Old Charges, grupate în patru familii deținute de diverse muzee din întreaga lume.

Compania londoneză de francmasoni a fost consacrată în 1473 iar steagul lor a inclus trei castele și compasul. Au fost încorporaţi în Marea lojă Metropolitană din Londra în anul 2003. În 1583, William Schaw a fost numit de către regele James VI (ulterior James I al Angliei) în funcția de Maestru al Lucrării și de Supraveghetor General.

În 1598 a emis primul dintre celebrele Statute ale lui Schaw, care au stabilit îndatoririle pe care membrii săi le datorau Lojei lor. De asemenea, a impus sancțiuni pentru munca nesatisfăcătoare și a interzis munca cu masonii necalificați.

Mai important pentru francmasonii de astăzi, Schaw a elaborat un al doilea statut în 1599. Importanța acestui document constă în faptul că face prima referire la existența cunoștințelor ezoterice în meșteșugul zidăriei de piatră. De asemenea, se dezvăluie faptul că Loja Mamă din Scoţia, Loja Kilwinning No. 0 există la acea vreme. Regulamentele sale au impus tuturor Lojilor să țină înregistrări scrise, să se întâlnească la ore specifice și să testeze membrii în Arta Memoriei.

Prin urmare, este considerat de unii ca fiind fondatorul francmasoneriei moderne așa cum o știm astăzi. În dreapta este o fotografie cu ruinele Casei Capitale, locul primelor întâlniri ale Lojii Kilwinnings.

Cea mai cunoscută înregistrare a unei inițieri masonice de oriunde este cea a lui John Boswell, Lord de Auchenleck, care a fost inițiat în Loja din Edinburgh în conformitate cu procesul-verbal din 8 iunie 1600. Această lojă era operativă și Boswell pare să fie un exemplu de unul dintre primii masoni speculativi iniţiaţi. Cele mai vechi înregistrări ale unor inițieri în Anglia includ pe Sir Robert Moray în 1641 și Elias Ashmole în 1646.

În străinătate, primul nativ american care a fost făcut mason a fost probabil Jonathan Belcher, în 1704, care a fost atunci guvernatorul Massachusetts. Ashmole a fost un autor și savant renumit și i- a cunoscut pe Marii Gânditori contemporani ai vremii, inclusiv Robert Boyle, Sir Robert Moray, Christopher Wren, Isaac Newton și Dr. John Wilkins - toți fiind membrii timpurii ai Societăţii Regale, care și-a început viața sub numele de Colegiul Invizibil, o organizație la un moment dat condusă de Francis Bacon, înainte de a-și asigura o Scrisoare Regală de la Carol al II-lea în anul 1662.

Colegiul Invizibil s-a întâlnit adesea în primii ani în camera Compton din Canonbury Tower din nordul Londrei, o încăpere împodobită cu panouri sculptate din lemn, sculpturi cu semnificație masonică comandate de Bacon.

Ne putem imagina secretivitatea care trebuie să fi înconjurat Colegiul Invizibil în primele sale zile și în anii remarcabil de dificili dinainte și de după Reformă - consecințele alegerii taberei greșite sau acceptarea criticilor de orice fel în acele zile erau adesea fatale și este comentat destul de frecvent de către Pepys în faimosul său jurnal. Pentru a ne face o idee despre vremurile din mijlocul secolului al XVII-lea al Angliei, țineți cont de faptul că sclavia era încă universală iar complotul cu praful de pușcă era încă în memoria recentă. Galileo avea probleme profunde cu Biserica Catolică, insistând că pământul se învârte în jurul Soarelui, lucrările lui Bacon au fost interzise de către Roma iar Inchiziția și instanțele, cel puțin în Scoția, încă ardeau vrăjitoare și eretici.

Acestea au fost încă perioade de frică, control de stat și lipsă totală de toleranță. Prin urmare, siguranța personală a cerut probabil că discuțiile despre orice lucru cu o tentă ezoterică, morală sau științifică să aibă loc în taină. Deci, de ce gânditorii și clasele educate ar dezvolta sau promova în liniște conceptul de Francmasonerie? S-ar putea să fie posibil ca cei care se opuneau reprimării intelectuale și politice să treacă în umbră și să-și păstreze anonimatul și siguranța prin luarea aspectului unei organizații operative oferite de o structură masonică timpurie? Este ușor de observat că înfrumusețarea acestei structuri prin adoptarea manuscriselor vechi ale zidarilor în piatră și un trecut care datează de la regele Solomon ar fi dat apartenenței lor un anumit grad de autenticitate și atracţie.

Având în vedere că începând cu această dată în Anglia au fost iniţiaţi în mod clar masoni speculativi(care nu erau zidari de meserie), unii istorici consideră că Francmasoneria a fost în tranziție în acest moment de la Masoneria Operativă pură la Francmasoneria Non Operativă sau Speculativă. În egală măsură, s-ar putea susține că în acest timp, Anglia a copiat structura masonică scoțiană și a pus la punct o formă complet speculativă a Francmasoneriei, care pur și simplu purta asemănări alegorice şi simbolice cu mai multe loji anterioare ale Masoneriei Operative Scoțiene. Această opinie are valoare atunci când considerăm că un număr disproporționat de Maeştri Venerabili erau scoțieni iar Constituțiile au fost scrise de un scoţian, Anderson.

Se știe puțin despre activitatea masonică timp de șaptezeci de ani după inițierea lui Ashmole în 1646, cu excepția faptului că viața generală a London Club a devenit foarte populară. În 1717, patru loji din Londra (Apple Tree Tavern din Charles Street, Goose & Gridiron Ale-house din St. Pauls Churchyard, Crown Ale House lângă Drury Street și Rummer & Grapes Tavern din Channel Row, Westminster) au format Prima Mare Lojă a Angliei.

Dată a fost ziua Sfântul Ioan Botezătorul, 24 iunie 1717. Masa festivă de inaugurare a avut loc la Goose & Gridiron(Gâsca şi Grătarul), St. Pauls.

Anthony Sayer a prezidat această sărbătoare ca şi Venerabil Maestru și Prima Mare Lojă a preluat Stema de Arme care aparţinea Companiei londoneze de francmasoni, în 1473. Interesant este că acele loji fondatoare aveau un număr foarte mic de membri, 15 francmasoni, cu excepția „Rummer & Grapes” care avea 70 de membri. În 1723, Constituțiile au fost scrise de Anderson al cărui tată a fost Venerabil Maestru într-o lojă în Aberdeen. În mod clar, frații noștri scoțieni au contribuit mult la dezvoltarea inițială a francmasoneriei engleze şi mondiale.

Interesant este că s-a sugerat că Prima Mare Lojă a apărut doar ca urmare a amenințării Revoltei iacobite scoțiene în anul 1715. Sentimentul anti-scoțian din acele zile i-ar fi putut determina pe francmasonii londonezi să se despartă de rădăcinile lor scoțiene, să-și ascundă istoria și să creeze strategic un organism de conducere aliat Coroanei Hanoveriene. Dacă aşa este cazul, nu este de mirare că Francmasoneria interzice acum discuția despre religie și politică la ședințe!

În 1730 ritualul masonic a fost publicat pe scară largă pentru prima dată în expunerea lui Prichard intitulată Masonry Disected(Masoneria Disecată). Până atunci ritualul masonic era învățat pe de rost şi transmis oral. Ritualul înainte de acel moment a urmat un sistem în două grade și a luat forma unei combinații de catehisme, unele simbolisme simplificate și Vechile Scrieri (a se vedea Catehismele masonice timpurii ale lui Jones și Hamer editate de Henry Carr). Unii istorici (de exemplu, Murray Lyon) consideră că acest sistem pe două niveluri a fost extins când Desaguliers (Marele Maestru în 1719) a scris gradul al treilea și a crescut din nou când Laurence Dermott (probabil) a introdus în 1752 al patrulea grad (adică Arcul Regal).

Pare destul de clar că până în acest moment (adică perioada cuprinsă între 1690 și 1725), din cauza unei extinderi a expunerilor, că numeroase obiceiuri și ritualuri masonice actuale erau deja în practică: sintagmele „hele/heal - închide” și „conceal - ascunde” și „ puncte de frăţie ”se regăsesc în manuscrisul de la Edinburgh Register House din 1696; Echerul, Compasul și Biblia sunt menționate împreună în Dumfries MS No. 4 din anul 1710. Un ziar londonez din 1723 care a descris în mod obscen cele cinci Nobile Ordine de Arhitectură și Iubire Frățească, Susţinere și Adevăr, și-a făcut apariția în tipar, într-un pamflet tipărit la Londra, în 1724. Cuvântul Acoperitor a intrat probabil în acest moment în uz și este considerat a fi derivat din francezul Tailleur, adică unul care taie. Popularitatea Francmasoneriei a crescut cu mare viteză în Marea Britanie și în întreaga lume începând cu 1717, ca urmare a coloniștilor britanici, a comercianților și a armatei.

În 1731, prima Lojă Americană și-a obținut Constituția, Marea Lojă din Pennsylvania, devenind astfel prima Lojă Mare din Statele Unite ale Americii. În următorii 100 de ani, Francmasoneria a atras multe personalităţi marcante formând crema comunităţilor intelectuale și științifice, printre care Sir Robert Walpole, Robert Burns, Mozart, Darwin, Frederick cel Mare. În SUA îi avem pe Franklin și Washington. Interesant este că Ducele de Wellington a fost inițiat în 1790 cu un cost de £2 5s 5d.

Cu toate acestea, succesele inițiale din Marea Britanie au fost urmate de o perioadă nefastă. Aceasta a fost cauzată de faptul că Prima Mare Lojă a făcut schimbări drastice la ritual și parole și a creat al treilea grad dintr-un sistem ritual de două grade avute anterior. Motivul acestei schimbări nu este clar. O explicație ar putea fi exasperarea Primei Mari Loji cu cereri din ce în ce mai mari de ajutor de la francmasonii imigranți săraci și în dificultate, care ajungeau în număr tot mai mare din Irlanda și Scoția, mişcare determinată de Revoluția industrială și războaiele napoleoniene. Cererile frauduloase care exploatau caritatea masonică din informațiile obținute din „expunerile” mediatice recente probabil au deranjat. Oricum, schimbările ritualului au împiedicat în mod eficient majoritatea francmasonilor scoțieni și irlandezi, deoarece nu mai aveau parolele potrivite; cu toate acestea, ceea ce au economisit în caritatea deturnată s-a pierdut în bunăvoința calității de membru stabilit. Unii tradiționaliști erau atât de supărați, încât s-au despărțit și au înființat grupuri diferite.

Micile facţiuni care s-au desprins includea „Marea Lojă pentru Toată Anglia ținută la York”. Aceștia au revendicat drepturi regelui saxon Edwin, care ar fi prezidat reuniunea masonilor la York. Alți francmasoni nu au recunoscut niciodată Prima Mare Lojă în primul rând și au rămas pe cont propriu.

Următorul și mult mai semnificativul grup s-a desprins în anul 1751 și a fost numit Marea Lojă a Angliei, poreclită The Antients( The Ancients/Anticii). Cei pe care i-au lăsat în urmă în Prima Mare Lojă a Angliei au fost porecliți „Moderns/Modernii”. Grupul care s-a scindat şi-a luat numele de „Anticii” pentru că au simțit că aderă mai fidel la vechile ritualuri, parole și obiceiuri.

De asemenea, au salutat și au dat curs unui număr mare de petiții caritabile depuse de către francmasonii scoțieni și irlandezi, aspect care contrastează semnificativ cu prioritățile Primei Mari Loji. Știm că certificatele de la Marea Lojă erau în circulație în anul 1755. Anticii s-au întâlnit inițial în Taverna Turks Head (în ceea ce este acum strada Gerrard), Soho. Constituțiile lor, scrise cu precădere de Marele lor secretar, Laurence Dermott, în 1756 au fost intitulate Ahiman Rezon și se crede în mod obișnuit că, sub regimul său influent, ritualul RA a fost mărit pentru a include noi texte ezoterice date acum de către cei trei Principali.

În 1775, Freemasons Hall din Londra a fost construită pentru prima dată de Thomas Sandby. Sala francmasonilor așa cum o știm astăzi a fost construită pe același loc, dar extinsă în 1932 și este dedicată Morților Glorioși care au luptat în Marele Război. Motto-ul „Vide Aude Tace” și-a făcut prima apariție în calendarul francmasonic din 1777. Este derivat dintr-o linie de vers „leonine” (mult folosit în Evul Mediu) și în întregime este „Audi, Vide , Tace, Şi Vis Vivere In Pace ”adică “Auziți, vedeți și tăceţi, dacă în pace vreţi să trăiţi”.

De aici încolo, au proliferat noi grade și ritualuri care au alimentat conflictul acerb dintre „Antici” și „Moderni”. Într-adevăr, francmasonul francez, JM Ragon a estimat că la un moment dat, au existat peste 1400 de grade masonice separate, completate cu simbolism suplimentar inventat sau regionalizat. În consecință, au urmat șaizeci de ani de amărăciune după schisma Anticilor și Modernilor. Un exemplu de dispută între aceste două Mari Loji ar fi faptul că Anticii lucrau după un sistem de patru grade, în timp ce Modernii au recunoscut doar un sistem cu trei grade. Spre iritarea Modernilor, aceștia și-au găsit adesea membrii printre ei care aprobau gradul al patrulea sau Arcul Regal, până în punctul în care a fostt privit ca o extensie al gradului al treilea.

În cele din urmă s-a negociat un acord de compromis, iar în ziua de Sf. Ioan Botezătorul, 27 decembrie 1813, s-a format Marea Lojă Unită a Angliei, în mare parte datorită eforturile combinate ale contelui de Moira care prezida Ducele de Sussex (Marele Maestru al Modernilor) și Ducele de Kent (Marele Maestru Antic). Unirea acestor două corpuri a avut consecințe enorme pentru ritualul care a trebuit să fie împăcat în grabă, în principal în favoarea „Anticilor”. Cea mai mare parte a reglementărilor și ritualului determinat atunci se aplică și astăzi, cu excepția faptului că în 1832, Triplu Tau și noile steme au fost introduse în gradul Arcului Regal ca simboluri ale acestui ordin.

Mai recent, desigur, anumite părți “colorate” din textele RA și Craft au fost reduse/eliminate pentru a satisface lobby-ul celor corecţi din punct de vedere politic. O continuare a modernizării a fost întreprinsă în 2003 cu inaugurarea Metropolitan Grand Lodge of London. Aceasta a permis ca aproximativ 50.000 de francmasoni londonezi să aibă o identitate separată de Marea Lojă Unită a Angliei și a permis UGLE să se concentreze asupra treburilor și îndatoririlor sale la nivel mondial.

Există un alt aspect al istoriei Francmasoneriei care nu trebuie ignorat complet: Obiecția la Francmasonerie de către Biserica Catolică. Francmasoneria a fost interzisă de mai multe ori de către Biserica Catolică începând cu anul 1738 prin bula papală emisă de către papa Clement al XII-lea; aceasta a fost urmată de o alta bulă în 1751 și din nou în 1884. În sfârșit, aceste bule au fost retrase în 1974, iar Vaticanul a adoptat de atunci o poziție mai tolerantă față de Francmasonerie.

Motivele pentru care Vaticanul a obiectat la adresa Francmasonerie au fost variate. Cu toate acestea, în conformitate cu Matthew Scanlan (Freemasonry Today numărul 25, 2003), motivul primei bule papale nu s-a bazat pe nicio obiecție ideologică față de francmasonerie, cum se presupune adesea. Într-adevăr, în urma bulei din 1738, fratele Papei, Cardinalul Corsini a scris subliniind că Francmasoneria din Anglia este doar un amuzament nevinovat. Principala obiecție, potrivit lui Corsini, a fost aceea că o lojă din Florența fondată de baronul francmason Von Stosch devenise coruptă. Trebuie remarcat că Stosch, a fost angajat la Biroul de Externe de la Londra și a folosit, probabil, Francmasoneria ca o acoperire pentru a spiona pe exilatul Stuart, Papa Clement fiind de partea acestuia. Interdicția care a urmat a provocat neînțelegeri pe scară largă timp de secole, cu presupunerea că se bazează exclusiv pe motive teologice.

Într-adevăr, este consemnat faptul că acesta a fost sentimentul nefast față de francmasonii din unele țări catolice. În Portugalia, în 1810, de exemplu, ducele de Wellington a trebuit să reducă activităţile masonice publice ale ofițerilor săi în timp ce era staționat acolo, de teama unor tulburări publice (Yasha Beresiner MQ Revista aprilie 2004). În vremurile mai recente, cele mai multe dictaturi (inclusiv cele ale lui Hitler, Franco și Mussolini) și anumiți politicieni zeloși au arătat agresiune față de organizaţiile de bărbați, inclusiv francmasoni, care ar putea împiedica planurile lor fanatice prin impunerea respectării libertății de gândire, a legii,ordinii și toleranței.

În timpurile moderne, este, prin urmare, oarecum îmbucurător faptul că UE a elaborat acum o legislație care coincide cu, și într-o măsură protejează, principiile masonice.

Vorbim despre articolele 9 (dreptul la libertatea de gândire), 10 (libertatea de exprimare) și 11 (libertatea de adunare și asociere) din Convenția Europeană, care sunt menținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Deci, reflectând, considerăm că francmasoneria este originară din vremurile megalitice, vremurile regelui Solomon, Athelstan, cavalerii templierii, masonii constructori medievali, Schaw, Invisible College sau Rozacrucienii? Mai mult, considerăm că rădăcinile francmasoneriei moderne sunt mai adânci în Scoția sau Anglia sau poate Franța? Nu putem decât să speculăm. Indiferent de cursul francmasoneriei, aceasta a inspirat milioane de oameni din mai multe țări de mai bine de trei secole și a atras personalități faimoase din Europa, Statele Unite ale Americii și de pe alte continente. Francmasoneria se adaptează vremurilor, explică mai bine scopul său pozitiv (sarcină care revine fiecărui francmason) și învață cum să-şi trateze adversarii. Fără îndoială, acest lucru va continua secole de acum înainte.